Adina Pintilie și Ion Grigorescu la Paris Photo 2026, în dialogul Jecza Gallery cu RFI România

Andrei Jecza vorbește despre noul format de prezentare al fotografiilor Adinei Pintilie, prima participare a lui Ion Grigorescu în selecția galeriei la Paris Photo și locul neoavangardei românești în proiectul The Body in Performance.
RFI România, November 12, 2026

În interviul acordat RFI România la Grand Palais, Andrei Jecza vorbește despre lucrările reunite în The Body in Performance, proiectul Jecza Gallery pentru Paris Photo 2026. Selecția urmărește felul în care un gest ajunge să fie văzut prin fotografie. În lucrările Adinei Pintilie, imaginea pornește de la apropierea dintre două persoane. În experimentele lui Ion Grigorescu, camera înregistrează acțiuni desfășurate în intimitatea locuinței, uneori fără alt martor. De la aceste două practici, conversația se extinde către performance-urile lui Mircea Cantor, Constantin Flondor și Paul Neagu.

Adina Pintilie și corpul unei relații

La Paris Photo 2026, Jecza Gallery prezintă pentru prima dată lucrări ale Adinei Pintilie în cadrul unui târg de artă. The Anointing of Desire și The Third Body, sunt două fotografii din proiectul The Sacraments, dezvoltat pentru KINDL - Centre for Contemporary Art din Berlin. La Paris, lucrările sunt prezentate într-un nou format, în casete luminoase. Al treilea corp din titlu desemnează relația însăși, care capătă o prezență proprie pe măsură ce experiențele, dorințele și vulnerabilitățile celor doi se întâlnesc.

Cercetarea intimității traversează practica artistei, de la cinema la instalație. Lungmetrajul său de debut, Touch Me Not, a câștigat Ursul de Aur la Berlinala din 2018. În 2022, Pintilie a reprezentat România la Bienala de la Veneția cu You Are Another Me - A Cathedral of the Body, o instalație video multicanal curatoriată de Cosmin Costinaș și Viktor Neumann. Proiectul de la Veneția a luat formă prin colaborarea de durată cu protagoniștii săi. În The Sacraments, această cercetare se concentrează asupra a ceea ce se construiește între două persoane de-a lungul unei relații.

Ion Grigorescu și camera ca martor

Ediția din 2026 marchează prima prezentare a lucrărilor lui Ion Grigorescu de către Jecza Gallery la Paris Photo. În interviu, Andrei Jecza amintește contribuția lui Gregor Podnar, care prezintă, la rândul său, lucrări ale artistului la aceeași ediție.

Da, între artiștii istorici, să zicem, pe care de multă vreme doream să-i arătăm la Paris Photo este Ion Grigorescu, pe care îl arătăm și grație lui Gregor Podnar, care îl arată și el în acest an la Paris Photo. E un privilegiu pentru noi, în sfârșit, să reușim să arătăm lucrările lui Ion Grigorescu la Paris Photo.

Andrei Jecza, în interviul acordat RFI România

Născut la București în 1945, Grigorescu este una dintre figurile centrale ale neoavangardei românești. În anii 1970 și la începutul anilor 1980, a folosit propriul corp și spațiul domestic pentru acțiuni pe care le-a înregistrat fotografic sau le-a filmat. În Boxing (1977), de exemplu, suprapunerea imaginilor îi permite să se confrunte cu propriul dublu. Experimentul oferă un reper pentru lucrările prezentate la Paris, printre care Casa Noastra I (1974), Superpositions (1978) și In the Bathroom (1982). În aceste lucrări, locuința devine un spațiu în care artistul poate regiza o acțiune și poate decide, prin încadrare sau suprapunere, cum va fi văzută ulterior.

Mircea Cantor și lucrările prezentate în premieră

Andrei Jecza precizează că una dintre cele trei lucrări ale lui Mircea Cantor a mai fost prezentată de galerie în 2022, iar celelalte două sunt expuse pentru prima dată. Una provine dintr-un performance realizat în timpul pandemiei la Siracuza, în care publicul a fost invitat pe scenă, iar interpreții au ocupat amfiteatrul. Cealaltă a fost realizată în timpul unei rezidențe în India. Relatarea din interviu păstrează legătura dintre imaginile de la târg și împrejurările distincte în care au luat naștere.

Fotografia și performance-ul, de la o generație la alta

Selecția include fotografii de epocă din performance-ul Mărturisiri (1983) de Constantin Flondor, prezentate în anul în care artistul împlinește 90 de ani. Lucrări din seria Ramp de Paul Neagu sunt expuse alături de The Death of Actaeon (1973), iar fotografiile realizate de Iosif Király în 1988 pun corpul în relație cu măști, obiecte și umbre. Dumitrița Răzlog lucrează direct asupra imaginii și a suportului ei. În Even the Stains Feel Tender Today (2025), o fotografie imprimată pe folie transparentă este integrată într-un suport pentru prosoape, astfel încât un obiect de uz casnic devine parte din felul în care privim imaginea.

 

Paris Photo 2026 · 12–15 noiembrie 2026
Locul · Grand Palais, Paris
Jecza Gallery · Secțiunea principală, standul D27.

Citește interviul integral pe RFI România

1 
of 114